Cupil.ro

postul ăsta va fi unul foarte tehnic, mai mult pentru mine ca să nu uit ce face mândra la un an și aproape 5 luni.

ridică picioarele la dezbrăcat și îmbrăcat, dă mâinile la bluzițe.
scoate tot din sertare, dulapuri
se joacă de-a cucu bau cu noi pe după tăblia patului
a învățat să zică hai-hai!
își dă șosetele jos ca să probeze diverși papuci, șoșoni, sandale și ce crede ea că mai merge încălțat.
încearcă să-și ia singură bluzele pe ea
adulmecă parfumurile mele și-ale bunicii
răspunde la telefon când sună și îi dă cu bebeliceasca
îi place să-și vâre nasul în tot ce înseamnă tehnică, chiar dacă asta înseamnă să se facă ca o purcică
e o mâncăcioasă, deși la cântar n-ai spune (normal că nu se prinde, la cât de titirez e)
se dă jos și se urcă în pat singură
îi place să mănânce singură cu furculița
se spală singură pe burtică și pe dinți
știe să-și arate majoritatea părților de corp

lista rămâne deschisă, nu mi le amintesc pe toate.

- amalia, vrei sisica?
- da!

din ciclul ”aventurile unei mame de toddler” dăm startul de astăzi la o nouă categorie de chestii. o voi tag-ui ”amalia zgâtia sau cum să te capeți cu un fir alb pe zi”

vineri dimineață a venit tatăl meu din irlanda. al meu soț s-a dus să-l ia de pe otopeni și-au ajuns acasă pe la 3 jumate. logic că maimuța s-a trezit că tata a uitat cum e să ai copil mic - care doarme în liniște deplină, iar soața vrea să pună teve în dormitor. i-am zis că dacă îl prind cu așa ceva în dormitorul conjugal, o să cam ia în brațe canapeaua din living! am sărit rău din schemă!

așa, se trezește amalia și până la 4 jumate m-am rugat de toți sfinții să adoarmă. să fiu clară, m-am dus în pat, lângă ea, la 2 și până la 3 m-am frichinit, că așa-s configurată, să n-adorm cum pun capul pe pernă.

impropriu zis a doua zi, că era deja mâine și jumate, al meu vine acasă, aruncă unul din telefoane pe canapea și plecăm, noi la cumpărături, amalia la bunică-sa. când ne întoarcem seara târziu, ia digi-ul de unde nu-i. ptiu, drace, poate avem vizite poltergaistice, poate a prins telefonul aripi, poate, poate… cert e că bun dispărut a rămas până în momentul scrierii.

azi, am pățit-o cu telecomanda. am întors casa cu roțile-n sus, am scuturat-o, cu ocazia asta am aflat că am muuuulte coji de semințe sparte în fotolii, reminiscențe de la chiriași nesimțiți. ca s-o găsesc, unde credeți? aruncată într-un colț de living, undeva după perdea. de parcă nu m-aș mai fi uitat acolo de 10 ori înainte!!! al meu, cu tunete și fulgere în glas și-n priviri: da tu n-o supraveghezi ziua? nu, omule, eu dorm ziua, îmi fac mani și pedi până sângerez, eventual mai casc și gura pe geam, minunându-mă de forma fulgilor de nea! doooh!!!

o zgâtie pe facebook…
doamnelor și domnilor, domnișori și domnișoare, vă prezentăm flagrantul

da, fac preinfarct la 10 minute, în fiecare zi, când o văd cocoțată pe scaun și de pe scaun pe masă, de pe fotoliu pe birou și pe birou în picioare, bâțâindu-se în ritmuri de calle ocho, când trage de toate cablurile de internet și le roade, când cotrobăie peste tot și dă peste chestii interzise, etc, etc, etc. slavă domnului că mai și doarme, altfel mi-aș lua concediu permanent la balamuc. partea pozitivă e că râd de pocnesc uneori (deseori). de unde atâtea idei crețe într-o bibilică mică nu știu…

tati - tati
mama - mama
hai - hai
aide - haide
șii - cuvânt neidentificat încă. poate avea mai multe semnificații
da - da, când vorbește la telefon
a - alo
baba - nu știu ce înseamnă
papa - uneori mâncare, de cele mai multe ori fără sens
pa - cu specificație clară, pentru că face și din mânuță
ba - bau, când ne jucăm de-a cucu-bau
atai - bătaie, când îi zice bunică-sa în joacă că-i dă bătaie
sisi, sâsa - nu-i greu de înțeles ce înseamnă
nana - ar trebui să fie nonna (bunica), însă nu prea e papagaliță, imită doar când o coafează pe ea.
cred că mai sunt, dar în momentul ăsta nu mi le aduc eu aminte. la final, una din noile achiziții intr-ale trăznăilor.