Atata are sarcina mea. Trec prin diverse schimbari atat fizice cat si emotionale. E destul de ciudat, insa sunt cat se poate de indragostita de boaba aceea de fasole ce se dezvolta in mine. Va fi minunea mea si a omului pe care-l iubesc. Te iubesc, copilul meu!
Vine barza. :)) Nu stiu inca cum s-o iau, insa presupun ca ma bucur. Viitorul tatic, si anume Praslea, e incantat. Ce pot sa mai zic? Sa fie intr-un ceas bun!!
P.S. Lucrurile incep sa se aseze asa cum trebuie…