Joc conquiztador de ceva timp si m-am confruntat nu o data cu intrebari din cultura maghiara sau rroma. Si ma revolta faptul ca in tara mea sunt nevoita sa stiu limba minoritatilor. Daca asta ma face sa fiu rasista, atunci sunt una si nu mi-e rusine sa o afirm. Nu e prima data cand ma revolta asemenea atitudini. Nu ma obliga nimeni sa vorbesc maghiara sau rroma si nici nu mi se pare corect ca in tara mea sa vorbesc aceste limbi imposibile. Te injur in orice alta limba, insa nu in maghiara sau rroma. Ca atare, injura-ma, manca-ti-as, in limba mea ca sa am si eu habar despre ce si unde ma trimiti.
Am vazut in seara asta la stiri un reportaj despre puii de foca omorati pentru pieile lor doar pentru ca nenorocitii ce locuiesc in Antarctica n-au alta sursa de venit. Mi se rupe, fraierilor, de veniturile voastre, asa meritati si voi sa muriti!! Cu un par in cap, exact cum le omorati si voi pe ele. Mi se strange inima cand vad cate o tzitzi zdrobita de asfalt doar pentru ca inconstientii calca pedala de acceleratie pana in podea si n-au cum sa evite animalutele ce mai ies pe carosabil.
Faptul ca omul meu si-a gasit un alt loc de munca poate mai bun, poate mai bine platit, incepe sa nu ma mai incante atat de tare. In primul rand pentru faptul ca ajunge acasa rupt de oboseala, se pune in pat si adoarme. Eu sunt omul care lucreaza 4 ore dupa care se plictiseste pentru ca ajungand acasa nu mai am nimic de facut decat sa stau si sa astept. Ce? Nici eu nu stiu…ziua de maine poate. M-am obisnuit foarte tare ca EL sa-mi fie alaturi permanent, dat fiind c-am lucrat impreuna mai bine de jumatate de an. Nu stiu daca-mi intelege dezamagirea, nu cred ca intelege de ce sunt atat de revoltata pe noul lui job. Pentru ca ma simt neglijata!!! Pentru ca simt nevoia sa-mi iau campii si EL nu intelege de ce. Si urasc sa aud cum imi spune tot timpul c-o face pentru noi. Daca asta inseamna sa se sacrifice si sa ne sacrifice si pe noi pentru bani, atunci sincer prefer sa stea acasa, ca de foame n-om muri. Si e un sentiment al naibii de ciudat cand vin ,si nu-l gasesc si tre` sa stau numai cu mama soacra.
Vreau acea intimitate pe care ti-o confera casa proprie. Poate ca in cele din urma ma voi obisnui cu lipsa lui…sunt egoista, stiu.