nu tin poliloghii pentru ca nu-mi sta in fire, insa simt nevoia sa vorbesc despre prietenii putini, dar buni pe care-i am. primul e insusi sotiorul meu, cel mai bun prieten pe care l-as fi putut avea… cu el discut temerile si bucuriile, le imparte cu mine si eu cu el… e mai mult decat mi-as fi putut dori, e jumatatea mea si partea echilibrata a totului ce-l formam. cu el rad, plang, discut, iubesc, impart si iar iubesc. alaturi de el nu mi-e teama de nimic, as putea sa trec prin foc, numai sa fie acolo si sa ma tina de mana.
mada… mada e tot timpul cu zambetul pe buze, chiar si atunci cand e deprimata. n-o cunosc de foarte mult timp, dar in aceasta scurta perioada am invatat s-o iubesc si s-o apreciez pentru ca rar mi-a fost dat sa cunosc oameni mai sufletisti decat ea. mereu dispusa sa ajute, mereu pusa pe glume, mereu cu fufu in gura, desi a avut cateva tentative de renuntare, mereu flower-power, indragostita de lennon si altii de genul, insa deopotriva si de metallica. vorbareata pana peste cap, e genul de persoana cu care nu te plictisesti niciodata, c-o asculti sau porti o discutie cu ea. aceeasi chestie e valabila si pentru dragutul si haiosul ei sot, care are mereu o gluma la el, deci imposibil sa nu razi cand ei doi sunt prin preajma.
silvia si vali… ea aiurita, el echilibrat, fac un cuplu de zile mari. ea porneste o discutie despre ceva anume si deviaza, se pierde in detalii, uita de la ce-a pornit si de asta ne e draga tuturor… asta nu inseamna ca e superficiala, nu… e doar cu capu-n nori. cu vali altfel sta treaba. pana si vocea lui pare sobra. am zis pare, pentru ca de fapt e un nebun si jumatate.
jara… jara e un copil bun, aiurit, cum ii sade bine unui rac, vesnic saltaret si dornic sa ajute. am impartit la un moment dat mancarea la locul de munca comun, iar asta nu se uita.
rox… am avut noi ceva divergente, din cauza ca nu stie sa-si tina gura acasa. ea a ridicat barfa la nivelul unui sport international si-o practica ori de cate ori are ocazia. are partile ei bune si n-o sa ma apuc sa le enumar, cert e ca mi-a fost alaturi cand altii mi-au dat suturi in dos, iar asta e de apreciat.
andreea… ochioasa, pragmatica, dar cam nehotarata. am lucrat impreuna in 2005 si ne-am ramas bune prietene, adica eu o fac proasta, ea nu se supara. e singura care ma critica fara sa-i pese daca ma supar sau nu. franchetea e ceea ce iubesc la ea.
sebi&co… sebi e omul care ne-a ajutat si pe mine si pe sotior fara sa astepte nimic in schimb. boem, jovial, ironic, asa-i sta bine unui jurnalist ce se respecta. iar noi il respectam pentru ca, in afara de faptul ca ne e nas, ne e prieten. iar asta n-are nevoie sa fie descrisa intr-o mie de cuvinte ce nu-si au rostul.
ar mai fi, dar trebuie sa ma gandesc bine, bine. insa celor enumerati mai sus… v-am redus pt scurt timp la o lista. in inima mea nu e doar o lista, sunteti voi, cu bune, cu rele, dar mai ales voi cu personalitatile voastre. va multumesc din suflet, datorita voua sunt mult mai bogata si va mai multumesc pentru lectiile de viata zilnice pe care mi le oferiti. va iubesc!
am decis de dimineata, la obisnuita cafea cu mult lapte alaturi de sotior, ca nu ne internam astazi. da, ne raportam la 2, desi deocamdata sunt doar eu… si cum donsoara mandra pare a fi incapatanata ca tac-su si plina de personalitate, am zis c-o sa-i dam dreptul la replica pana la final. adica s-o lasam pe ea sa decida momentul cand va vrea sa vada lumina zilei cu proprii ei ochisori. eu nu-i mai povestesc cate are de vazut pe aici, ca pana la urma n-are ce vedea. in cel mai rau caz va vedea si auzi doi parinti isterizati de fiecare gest pe care-l va face si panicati de fiecare scancet. noi inca o asteptam si daca nu se decide in 2 saptamani, atunci intervenim cu ghioaga. si-atunci sa te tii, nene!
p.s. urasc sistemul sanitar din romanica. e de tot cacatul, iar eu n-am de gand sa ma las manipulata de un medic, care crede ca stie ce-i mai bine pentru mine. inteleg ca era de garda azi, ma duceam si nasteam, isi lua banul si sanatate la neamuri. insa refuz sa fiu luata de fraiera. de nascut se poate naste lejer si cu medicul de garda. si cu mai putini bani…
hehe, mult a fost, putin a mai ramas… 39 de saptamani si joi nastem. ma simt ca o locomotiva obosita si pe de o parte abia astept sa scap de burta. pe de alta, o sa-mi fie dor sa simt miscarile ei acolo si joaca de-a prinselea, ea cu piciorusele, eu cu degetele dupa ele. suntem curiosi si eu, si tac-su sa vedem cu cine va semana, cum arata, sa ne indragostim si sa ne cunoastem. sau invers… nu mai conteaza, sanatoasa sa fie. cu dumnezeu inainte!
astazi facem 36 de saptamani de cand suntem in burtica la mami. au fost 8 luni frumoase, cu multe ghionturi, cu multe ganduri si tot ce se mai intampla in 9 luni de sarcina. oficial mai avem 4 saptamani. zic oficial pentru ca nu stiu cand decide mandra sa apara, insa, cordonul ombilical e pe viata… peste ani, poate va citi pe aici pe blog si va intelege cat a fost si e de dorita si de iubita in acelasi timp. daca, initial au fost temeri si ganduri sumbre, acum e doar iubire. si da, abia astept sa-mi tin urlatzica in brate si sa-i spun cat de mult o iubim si eu, si tati.
mi-am promis, ca numai pentru senzatiile pe care le am cand misca in burta, peste catva timp, voi mai face un bebe. un bebe frumos ca tati si destept ca mami :)) later, aligator!!
da, stiu, s-a cam tras chiulul. din motive lesne de inteles, am cam evitat sa postez cate ceva despre ce s-a mai intamplat in proaspata familie. dap, ne-am insurat, acum suntem cu acte in regula, mai avem putin si ne inmultim, nu ca iepurii, ci c-o mogaldeata posesoare de pasarica, ca ma-sa. nu stiu cat de incantat e praslea, dar acum nu va mai spune “fata mea” ci “fetele mele”. in rest, zilele curg, noi imbatranim si nu ne pare rau, ne bucuram in continuare de viata si prieteni, dar mai ales unul de celalalt. acum cat inca avem timp… mai incolo vom avea si-o urlatzica in casa si nu stiu cat ne va mai tihni. pe curand!