azi e ziua lui ion, fratele meu. trag un laughin` my ass off ca implineste 21 de ani si un la multi ani, ioane! poate de acum iti vine si mintea, ca cap ai.
amalia stefania. a fost frumos… iar mandra e crestina. ne-am grabit un pic, pentru ca vine frigul, iar nasa sta sa nasca. sa ne traiesti, fii-mea!!
sunt topita dupa fii-mea. zi de zi descopar lucruri noi la ea, insa n-am crezut niciodata ca iubirea poate ajunge la un asemenea nivel. mi se rupe sufletul cand plange si-mi rade inima cand zambeste. si-o pup tot timpul, as manca-o nu alta. nu stiu daca exista cuvinte sa descrie ceea ce simt, ca mama. imi aduc aminte in maternitate cum stateam si ma uitam la ea si mi se parea perfecta. si-mi venea sa plang pentru ca e a mea. am muncit sa o aduc pe lume, dar nimic nu se compara cu satisfactia de dupa. e indescriptibil cum un copil iti implineste si aranjeaza viata. ma intreaba cunoscutii daca mi-e greu. nu mi-e greu deloc sa ma trezesc noaptea si sa stau o ora treaza pana se satura, nu mi-e greu sa fac fata oboselii desi dorm cate 5 ore pe noapte, nu mi-e greu s-o iau in brate cand plange, nu cred in mentalitatea “n-o lua ca se-nvata in brate”. pai la ce-am facut-o? s-o pedepsesc intr-un patut rece? am facut-o s-o iubesc, nu sa-i refuz apropierea si caldura materna. daca e nevoie s-o tin in brate in timp ce dau cu aspiratorul, pai asa voi face. acum fug, ca incepe sa scartaie.
am gasit aici un post foarte dragut despre alaptatul in public. l-am intrebat pe sotior ce parere ar avea de faptul ca eu as putea alapta in public. raspuns: daca copilul cere, nu vad de ce nu… raspunsul vine de la un om care este foarte reticent cu expunerea partilor, hai sa le spunem intime, in public. inca nu ne-am confruntat cu o asemenea situatie, dar ma gandesc cu infrigurare ca va trebui la un moment dat sa parasim siguranta barlogului propriu si personal pentru a da piept cu lumea exterioara. si ma intreb ce voi face? ma voi mulge acasa si ii voi da biberon? sau voi lua lucrurile ca atare si imi voi asuma statutul de mama si in public? nu mi se pare ceva rusinos sa vad o mama alaptand in public, ba chiar as ramane fascinata de intregul proces. dar nu stiu cum voi reactiona eu intr-o asemenea situatie
povestea noastra e una frumoasa pentru ca mandra intr-adevar s-a decis sa vina pe lume la fel cum a fost si in perioada
sarcinii: frumos. luni dimineata, 15 septembrie, cand boboceii se pregatesc de scoala, noi mergeam spre spital sa ne
internam, poate, poate am fi facut si noi o bobocita. se pare ca mandra avea alte planuri. ma internez la 10, ma duc
intr-un salon infect undeva la etajul doi al maternitatii spitalului municipal bacau. o atmosfera deprimanta si apasatoare,iar
vremea de afara contribuia perfect la mentinerea atmosferei. acolo sunt tinute femeile depasite ca termen ce urmeaza sa
nasca intr-un fel sau altul. toata ziua am stat in camera si-am bocit, rugandu-mi doctorita sa ma lase sa ma duc acasa peste noapte,
pentru ca mi-e sila de spitale, etc. nu m-a lasat pentru ca aveam de facut analize. pe de o parte a facut bine, ma gandesc
acum ca as fi facut baltoaca in patul de acasa. ziua a trecut foarte greu, iar pe la 10 am incercat sa adorm ca urma o zi lunga.
ma trezesc pe la 1 jumatate, amortita. simt ceva cald prelingandu-se pe picioare. ma gandesc: asa nesimtita am ajuns de ma
scap pe mine? ma intorc, senzatia de lichid cald curgand persista. hopa! sa vezi ca mi s-au rupt membranele. ma dau jos din pat,
fac baltoaca. incerc sa strang picioarele ca sa nu mai curga. degeaba! fug dupa asistenta de garda, nu stiam de unde s-o iau si gasesc
o alta. vine cu mine, o trezeste pe cea care era pe palierul meu de garda, eu panicata si fericita ii spun: cred ca mi s-a rupt apa.
ea,zambind: mai incet, trezesti toata aripa. ma duc sa-mi iau lucrurile din camera, lasand dare dupa mine, mai fac o baltoaca pe
partea cealalta si ma conduce jos la 1 in sala de travaliu. 3 paturi, ma pun pe cel din mijloc. in sala de nasteri, pe masa era
o tanti la brodat, abia nascuse un flacau de 4 kile 500 natural si se rupsese cumplit. ma intind si incerc sa adorm. vine
o asistenta si-mi face un antispastic. am ceva contractii, slabe, la 7 minute. ma gandesc: eh, daca doare asa, e frectie la
picior de lemn. vine moasa la un moment dat si ma suie pe masa, controleaza: col lung si rigid. buuuun! incearca sa adormi,
ca-i mai bine, ma sfatuieste. asta fac, ma trezesc la contractii sa le cronometrez. ora 9 dimineata, suit pe masa, dilatatie 2, azi nasti.
bun! intre timp mai venise o fata cu dureri, era la a treia nastere, avea deja 4 dilatatia. la 11 a nascut, dupa ce s-a chinuit in fata mea.
culmea e ca nu mi s-a facut frica, ba chiar ma gandeam ca eu n-o sa fac asa ca stiu exact la ce sa ma astept. ora 12.30: montat
branula in vena, facut cocktail-uri de hormoni si calciu, pastiluta sub buza, ma trec caldurile instantaneu. doctora mea: tin-te bine
ca pana diseara nasti. pai la ce pana mea sunt aici, sa dantuiesc tango? pe la 1 incep contractii ceva mai puternice dar inca
suportabile. la 2, inca ma tineam bine. la 3 cautam mitraliera si dinamita sa arunc spitalul in aer. la 4, smulgeam paturile din
loc. la 5 deja trebuia sa killaresc pe careva, pentru ca eu nu mai puteam si-mi venea sa imping desi aveam dilatatie 7. ma pun
in pat si incep sa ma screm. asistenta ma cearta si spune ca o sa ma rup rau daca imping acum. i-am zis sa ma dea in judecata,
ca eu nu ma pot abtine. ma ajuta mult auzind-o spunandu-mi sa imping dar usor. la 5.30 apare doctora mea imi zice sa imping usor
ca nu am dilatatie completa si o sa ma fac flenduri. la 6 fara 5 ma suie pe masa si-mi zice sa imping pe contractie de 3 ori. eu is
mai smechera imping de 4 ori, insa imi vine sa imping si intre ele. simt o presiune crunta in bazin.
doctora maseaza perineul si ma incurajeaza. la 6 si 10 se nastea minunea mea de fata si nici bine nu-i iesise capul c-a si inceput sa tipe. a avut 3300 g si 52 cm, mult par si scumpa foc.
asta a convins-o pe doctora ca fata mea e de 10 plus. mi-au dat s-o pup dupa ce au spalat-o si nu conteneam sa ma minunez de ea. m-am rupt pret de 3 fire inauntru si unul in afara. am apreciat foarte mult ca nu m-a taiat
si a asteptat sa vada ce se intampla. in timp ce ma cosea suna telefonul ca la balamuc, m-a lasat sa vorbesc c-a vazut ca eram cuminte si a fost
o super doctorita, cum stiam deja ca e. dupa 2 ore de stat cu gheata pe burta, vine moasa sa ma duca in rezerva, da sa scoata scaunul cu rotile
si zic: dna asistenta, nu-l mai scoateti. am totusi picioare, ce Dumnezeu? si m-am dus in rezerva pe picioarele mele, iar peste jumatate de ora
zburdam prin spital sa-mi vad mandra. si-am zburdat pret de 3 zile, recuperarea a fost incredibil de rapida, erau mamici nascute de 2 zile
si nu mergeau cum mergeam eu. nu contenesc sa-i multumesc Domnului ca nasterea a fost o experienta atat de frumoasa si intensa pentru mine,
ca fata mea e o cuminte si-mi doarme si 5 ore pe noapte si mai ales pentru norocul pe care l-am avut cu doctora mea,care-i o scumpa si m-a ajutat
enorm. daca am omis detalii sa-mi fie cu iertare, nu e chiar atat de usor sa-ti aduci aminte, cand de fapt ai uitat tot.