e amuzant cum trecutul imi invadeaza prezentul. in nici un caz nu voi lasa sa-mi afecteze viitorul… iar trecutului ce nu ma lasa sa-mi traiesc prezentul ii voi spune doar atat: te las sa mori ca sa pot sa traiesc…
in timp ce urlatzica gangureste-n legea ei, eu ma ocup sa surprind ipostaze la care nu ma astept. in fiecare zi imi arata ceva nou. n-am timp sa ma plictisesc cu ea niciodata, pentru ca fiecare zi e altfel…
am primit-o de la G. si Vlad. eu sunt inca prea mica sa am o jucarie favorita, dat fiind si ca nu le pot tine inca. dar ar fi ceva…
primele jucarii favorite sunt manutzele… cele mai gustoase si mai la indemana. nu le pierd niciodata si reprezinta o fascinatie continua… nu le-as schimba pentru nici o suzi.
a doua e peria de par, pentru ca e colorata si scoate sunete atunci cand o agit. buna si de bagat in gura, dar mami se isterizeaza cand ma vede si mi-o ia urgent.
a treia si deocamdata cea din urma e un calut de mare. tot pentru ca-i colorat si-l vad eu bine. si se mai si uita la mine cum ma uit eu la el. mult o sa ma mai joc la baitza cu el.
vor mai urma pe masura ce mi le scot parintii astia ai mei din tarc sa mi le dea. va pup! dau leapsa mai departe catre veselii badici
cand eram insarcinata vorbeam cu sotiorul dimineata la cafea si radeam de diversele chestii ce le citeam eu ziua pe net. in ziua aceea fu randul depresiei. eu imi spuneam ca nu voi suferi de asa ceva, ca nasterea copilului e un eveniment fericit, nu unul deprimant. adevarul e ca-n maternitate n-am avut nimic. acasa m-a lovit. plangeam pentru ca plangea copilul si nu stiam ce sa-i fac, plangeam pentru ca aveam senzatia ca nu se satura cu ce ii dadeam eu la san, plangeam pentru ca barbatul nu intelegea de ce sunt abatuta si de ce-i pasam seara cand venea de la serviciu copilul. m-am simtit o mama denaturata ca ma mulgeam de-i dadeam copilului lapte din biberon, din cauza ragadelor, in loc sa-l pun la san, m-am simtit vinovata pentru ca uneori imi doream sa ma dezintegrez sau sa fie cum a fost odata, sa ies, sa socializez, sa rad cu prietenii mei. si-n toate astea am fost singura, pentru ca n-am stiut cum sa-i explic soatei ce simt, cum simt si de ce. nici nu stiu daca ar fi inteles pentru ca el nu crede in depresii.
dupa ce-am nascut-o pe amalia, mi s-a facut fisa cu istoricul medical. printre altele mi s-a cerut numele si locul de munca. sabina tudor (fosta dulcescu) redactor muzical la un post de radio. doctora si moasele au ciulit urechile… mass-media e asociata cu scandaluri si dezvaluiri in bacau.
c-o saptamana inainte barbata-miu a comandat un reportaj cu toaleta infecta de la parterul maternitatii, toaleta pe care avusesem nesansa s-o folosesc. acest reportaj a avut efectul scontat, s-a ajuns la managerul maternitatii, s-a lasat cu amenintari de ridicare a acreditarii, etc, etc.
de asta zic, in momentul in care am zis cu ce ma ocup, s-a schimbat total treaba. fetzele au devenit mult mai prietenoase, asistentele mult mai amabile si n-au asteptat spaga aferenta. spaga am dat dupa moaca fiecaruia, in functie de cum mi-a placut sau nu. tot personalul stia ca eu lucrez la acel post de radio si sa fiu tratata cum trebuie.
iar materialul facut de televiziunea unde lucreaza iri a avut efectul scontat. in vinerea in care eu ma externam toaleta era in renovare.