Cupil.ro

amalia are azi exact 4 luni jumate. a făcut vaccinul, nu au apărut reacții, ceea ce e bine, are 7150 g și e sănătoasă tun. doctora și-a dat seama din prima că vorbesc cu ea tot timpul, pentru că amalia era foarte atentă la ea când o examina. n-a plâns mai deloc, ba chiar pot spune că am o fetiță tare curajoasă. și ca să sărbătorim într-un fel realizările, astăzi a zis un ”ama-ama”. evident, striga după mine, eu bucătărind, ea abandonată pentru câteva clipe în cameră.
parcă văd că primul cuvânt va fi ”tata”

Cristina are o pasiune tare frumoasă. bijoux handmade din argilă polimerică. nu-i fac reclamă pentru că momentan nu vinde, dar îmi place la nebunie ce iese din mâinile ei. cerceii ăștia i-am văzut la ea pe site și mi s-au părut cel puțin delicioși, iar ea mi i-a trimis. între timp gărgărița polimerică s-a mutat într-o garsonieră nouă. acolo, Cristina explică pas cu pas cum se fac minunățiile astea. enjoy!

From Things

From Things

trecem peste faptul că vremea mă aduce în pragul depresiei, că nopțile mă trezesc din 4 în 4 ore, că mi-e dor de-mpins căruciorul și de dat ceva kile jos, dar nu pot să trec peste nesimțirea românului.
azi, ora 12. spital. vaccin. babele, moșnegii, plini de viroze și gută, stăteau la ușa doctorului mai ceva ca la rând la portocale și banane pe vremea lui ceașcă. nu-mi săriți în cap, că ce știu eu de cum era pe vremea aia!… îmi aduc aminte cum luam pâine cu cartela și stăteam la rând o jumate de zi pentru 3 pâini.
băi, dar nu s-ar fi ridicat unul să îți cedeze locul pe scaun. ce naiba, doar sunt tânără! cine m-a pus să fac copil așa tânără, și dacă m-a pus pot bine merci să stau în picioare, că doar sunt tânără. mă repet, dar trebe punctat!
dacă îndrăznești să zici ceva sau să intri inaintea lor îți sar în cap, că ei sunt de dimineață acolo! ce contează că un copil de 4 luni jumate stă printre cloace de viruși, trebuie să-mi aștept rândul că mai sunt și alții înaintea mea, care așteaptă de dimineață! mai să-ți spargă și capul. că ei au muncit o viață și pe vremea lor tinerii nu erau atât de impertinenți ca acum. ce contează că datorită celor ca mine au ei pensie, că dacă ar fi să migreze tot tineretul, s-ar schimba, poate, ceva!
la fel s-a întâmplat când eram gravidă în luna a 9-a și făceam naveta la serviciu. jumate de oră de mers în picioare și dureri crunte de spate, inclusiv glezne umflate, când urcam 12 etaje pe scări să ajung la muncă că nenorociții de locatari nu erau în stare să-și plătească întreținerea și implicit liftul… am crezut că nasc pe scări la radical efem!
iaca de asta nu merge treaba în românia, că-i plină de nenorociți, ipocriți, pupincuriști și nația mamei lor!
și acum aștept roșiile!

p.s. vaccinul mâine!

pentru că o parte din ceea ce se cheamă blog a fost down toată dimineața, nu prea am reușit să fac mare lucru decât să aștept. n-a meritat…
anyway, azi e luni, plouă de vreo 2 zile la moldova, deci ce se poate face în casă cu un copil mic, decât asta?

și ca să ne mândrim cu cât de mirobolant e puiul de cioară și asta:

From goin on 5

have a great week!

pentru cui îi place rockul în linkin park style. sau nickelback. sau whatever…