Cupil.ro

am șters multe poze cu ama. poate toate. o perioadă nu voi mai pune. c-așa-i în tenis!

abia la 13 luni am reușit să facem vaccinul de un an, pentru că asistenta a făcut o încurcătură cu numerele de telefon. până la urmă am sunat eu să întreb când și cum. am noroc de o doctoriță tare bună și deschisă la minte, care a înțeles de ce nu vreau să-i facă ROR-ul, fără întrebări inutile și explicații. asta fost partea ușoară…
tot așteptând la ușă să intrăm, babele și moșii ipohondri au început să comenteze:
- de ce nu se face program separat pentru copiii care fac vaccin?
- eventual duminica
- stau de dimineață, nu-i corect să se intre înaintea mea, desi pe ușă scrie clar mamele și copiii au prioritate.
o tanti s-a postat în ușă și mai să nu mă lase să intru. noroc c-a strigat doctorița să intre mamele și copiii.
și stau și mă întreb când naiba o să ajungem la gradul ăla minim de civilizație, la respectul mamelor care contribuie la întinerirea populației din românia? mă întreb ce naiba mă ține legată de peticul ăsta de țară? aș putea oricând s-o iau de la zero oriunde, fără regrete și mustrări de conștiință. și totuși mă complac… accept să fiu ridiculizată c-am avut tupeul să fac un copil și că-mi cer prioritățile la ușa medicului, sau la oricare altă ușă or ghișeu.
când naiba vor începe să meargă lucrurile și la noi? când vom înceta să fim animale în loc de oameni raționali?

ar fi episodul doi, că primul s-a petrecut când stăteam în casa părintească.
deasupra mea stau niște berbeci. toată vara mi-au dupăit în cap, parcă intenționat. or am eu auz mult prea fin de aud decibeli insuportabili. după ce s-au înjumătățit, au rămas berbecii ăi tineri. care la fel, merg apăsat. dar dacă ar fi numai asta…
berbecii joacă capra în casă, ascultă muzică distorsionată, vorbesc și râd de parcă ar fi numai ei pe scară. încercați voi să ascultați andrea bocelli - time to say goodbye la 2 dimineața. pe repeat! vă urcați pe pereți, vă asigur. și asta nu-i tot! puneți pe cineva să-l imite pe bocelli, însă acel cineva să nu fie foarte dotat cu ureche muzicală și voce. pe scurt, un afon! vecinul de la 4 bate în țeavă cel puțin o dată pe seară. asta în zilele bune, că-n cele nasoale bate și de 4 ori. ghinionul meu și norocul lor e că țevile din casă sunt mascate în perete, că aș ține concert câte 2 ore, în fiecare noapte.
în ultimă fază, când chiar n-am mai putut suporta, soața s-a dus de le-a bătut în ușă. rezultatul a fost satisfăcător: muzică dată încet, umblat la volumul vocilor și râsetelor, însă n-au îndrăznit să deschidă ușa.
data viitoare rezolvăm cu un apel la 112.

sau să le zic de iarnă? dacă n-ar bate vântul rău poate că am ieși…

From 13th month

nu m-am mai jucat de mult cu camera. era timpul să-mi reiau pasiunea și experimentele, mai ales că acum am pe cine le face. dacă ar și sta… cu toții știm cât de neplăcut e macro pe un subiect în mișcare. a ieșit asta:

From 13th month