amalia, telefonul și telecomanda
Posted by: sabina / Category: amalia zgâtia sau cum să te capeți cu un fir alb pe zidin ciclul ”aventurile unei mame de toddler” dăm startul de astăzi la o nouă categorie de chestii. o voi tag-ui ”amalia zgâtia sau cum să te capeți cu un fir alb pe zi”
vineri dimineață a venit tatăl meu din irlanda. al meu soț s-a dus să-l ia de pe otopeni și-au ajuns acasă pe la 3 jumate. logic că maimuța s-a trezit că tata a uitat cum e să ai copil mic - care doarme în liniște deplină, iar soața vrea să pună teve în dormitor. i-am zis că dacă îl prind cu așa ceva în dormitorul conjugal, o să cam ia în brațe canapeaua din living! am sărit rău din schemă!
așa, se trezește amalia și până la 4 jumate m-am rugat de toți sfinții să adoarmă. să fiu clară, m-am dus în pat, lângă ea, la 2 și până la 3 m-am frichinit, că așa-s configurată, să n-adorm cum pun capul pe pernă.
impropriu zis a doua zi, că era deja mâine și jumate, al meu vine acasă, aruncă unul din telefoane pe canapea și plecăm, noi la cumpărături, amalia la bunică-sa. când ne întoarcem seara târziu, ia digi-ul de unde nu-i. ptiu, drace, poate avem vizite poltergaistice, poate a prins telefonul aripi, poate, poate… cert e că bun dispărut a rămas până în momentul scrierii.
azi, am pățit-o cu telecomanda. am întors casa cu roțile-n sus, am scuturat-o, cu ocazia asta am aflat că am muuuulte coji de semințe sparte în fotolii, reminiscențe de la chiriași nesimțiți. ca s-o găsesc, unde credeți? aruncată într-un colț de living, undeva după perdea. de parcă nu m-aș mai fi uitat acolo de 10 ori înainte!!! al meu, cu tunete și fulgere în glas și-n priviri: da tu n-o supraveghezi ziua? nu, omule, eu dorm ziua, îmi fac mani și pedi până sângerez, eventual mai casc și gura pe geam, minunându-mă de forma fulgilor de nea! doooh!!!